Marea aventură LEGO

“Everything Is Awesome!!”

În lumea LEGO, cel mai important eveniment al anului 2014 este, fără îndoială, filmul The LEGO Movietradus în limba română Marea aventură LEGO.

Regizat de Phil Lord, Christopher Miller şi Chris McKay, filmul de animaţie prinde viaţă prin vocea unor mari actori precum Elizabeth Banks, Liam Neeson, Morgan Freeman, Will Ferrell, Channing Tatum, Jonah Hill.

Sinopsisul oficial al filmului sună aşa: Marea aventură LEGO spune povestea surprinzătoare a lui Emmet, un tip obişnuit să urmeze cu stricteţe regulile, fără să se remarce prin ceva anume, dar care ajunge în centrul atenţiei după ce primeşte, din greşeală, titlurile de “persoană extraordinară” şi “salvatorul planetei”. Astfel ajunge în compania unor străini curajoşi alături de care porneşte într-o călătorie epică pentru a opri distrugerea omenirii, călătorie pentru care Emmet este complet nepregătit.

Iar trailerul ne-a făcut să aşteptăm cu nerăbdare marea lansare:

Şi am ajuns, în sfârşit, în sala de cinema! Privind audienţa nu ne-a fost greu să ghicim publicul ţintă: copii între 8 şi 14 ani (acelaşi public căruia îi sunt adresate aproape toate seturile LEGO Movie lansate până acum). Cele 100 de minute trec rapid, condimentate de râsetele colorate ale copiilor din sală. Părăsim “lumea LEGO” însoţiţi de obsedantul refren “everything is awesome…”  şi cu un zâmbet larg pe chipuri. Ne-a plăcut filmul!

STOP. Dacă încă nu l-aţi văzut, fugiţi la cinema şi citiţi restul articolului după! 🙂

Filmul 3D se desfăşoară (aţi ghicit!) pe trei planuri:

1. Prezentul – Lumea banală a lui Emmet şi a colegilor lui de şantier în care President Business este “tipul de treabă” ce le oferă un loc de muncă şi instrucţiuni pentru fiecare pas.

2. Viitorul – Previziunea lui Vitruvius care trebuie să fie adevărată “pentru că rimează”. Se declanşează în momentul în care Emmet descoperă din întâmplare “piesa de rezistenţă” – singurul lucru care îl poate împiedica pe Lord Business să distrugă totul cu temuta armă Krag’le.

3. Lumea de sus în care trăieşte “The Man Upstairs” şi care se dovedeşte a fi lumea reală a unui copil ce îşi imaginează întreaga animaţie.

Povestea nu e deloc predictibilă. Dimpotrivă: Bănuim că Emmet va reuşi să-l împiedice pe Lord Business, dar acesta face mai mult – îl transformă până la finalul filmului într-un personaj bun; Arma lui Lord Business e doar un flacon cu lipici iar piesa de rezistenţă este capacul flaconului; Previziunea e inventată, oricine ar fi putut juca rolul “Celui Special”; Totul este creat de imaginaţia bogată a unui copil care nu are voie să se joace cu construcţiile LEGO ale tatălui.

Numeroasele elemente surprinzătoare provoacă amuzament: nava Millennium Falcon este total nepotrivită în cadrul în care apare; inutila canapea etajată se repetă ca un refren până în momentul în care îşi dovedeşte utilitatea; Marii Arhitecţi au darul de a vedea pe piese codurile de identificare ale acestora şi astfel reuşesc să construiască extrem de rapid; felul în care părul lui Wildstyle flutură în vânt e genial de simplu şi de amuzant; mintea lui Emmet este strălucitor de… goală şi transparentă.

Grafica este ireproşabilă. Ca “oameni mari” ne-am fi dorit uneori să se mai domolească nebunia acţiunii, să putem admira detaliile, să identificăm piesele din care sunt construite toate acele lumi întregi din LEGO.

Mesajul este optimist şi oarecum atipic. Joaca cu piese LEGO este percepută în general ca o activitate solitară: fiecare “Mare Arhitect” îşi realizează creaţiile singur, bazându-se pe imaginaţia bogată pe care o are. Dar aici izbânda nu se datorează unei singure persoane, ci este rezultatul muncii în echipă. Fiecare face ce ştie mai bine: cei cu imaginaţie construiesc iar cei care au viziunea întregului realizează planuri şi scenarii de atac. Astfel, cei care construiesc după instrucţiuni nu sunt mai prejos de cei care creează (cum pare la începutul filmului).

Ce vrea să transmită filmul? Poate ideea că LEGO rămâne, mai presus de toate, un joc al imaginaţiei. Seturile LEGO au ajuns să aibă o complexitate atât de crescută încât suntem tentaţi să credem că sunt destinate adulţilor, că trebuie construite cu seriozitate şi expuse – aşa cum face tatăl lui Finn. Dar adevărata lor menire este de a antrena mintea, de a da naştere unor întâmplări ireale, de a îmbina elemente diferite pentru a crea ceva cu totul neaşteptat.

Voi ce părere aveţi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *